Fragmente Din Nimic

Cand m-am trezit cu fundu-n jos, am stiut ca va fi o zi banala, asa ca m-am dus sa-mi fac o cafea 1 in 3 inainte de a ma schimba in pijamale si a iesi apoi afara. Asteptam un autobuz care venea din 10 in 15 minute, iar cand a venit, ambii 10 oameni din statie am urcat in el 2 cate 3. Un martafoi bogat lipit pamantului imi spunea ca cei ca mine nu ar trebui sa aiba stangul la replica, dar n-am mai zis nimic, pentru ca mi-am dat seama ca in autobuz a plouat cu prosti care, in mod surprinzator, erau lipsiti de sens.
Cand m-am trezit, am realizat ca a fost un vis, care nu mi s-a parut deloc ciudat, avand in vedere ca cele doua realitati, desi diferite, erau identic aberante.

Bai oamenilor...

Nu stiu cum se face ca din postul meu anterior, anumite persoane au interpretat ca vreau sa ma sinucid. Bai am zis ca "m-am gandit sa ma sinucid" asta nu inseamnca ca o sa o si fac. E ca si cum as fi zis "bai, m-am gandit sa joc tenis", asta nu inseamna ca ma duc duc acuma sa-mi iau chestia aia de ti-o pui in cap cand joci tenis, si un budigau si ca ma duc sa joc tenis. Pur si simplu gandeam(da stiu, ce fenomen dubios). Oricum postul nu e doar despre asta, sunt mai multe chestii pe care am incercat sa le explic, as mai fi vrut sa mai zic cate ceva insa nu am avut timp la momentul respectiv, asa ca zic acuma.
In primul rand, asa cum am zile in care zic " da doamne sa mor azi", am si zile in care zic "n-am de gand sa mor azi". Singurul motiv pentru care traiesc e ca vreau sa fiu fericit cat mai mult...si banuiesc ca mort imi va fi cam greu. Pentru mine nu conteaza ca voi fi fericit peste cinci minute, peste o zi, o saptamana, un an, sau 50 de ani. Cat timp va mai exista o singura clipa de fericire in viata mea, imi asum riscul de a trai. Nu stiu de ce se agita lumea atata, e usor sa mori.
In al doilea rand, ceea ce vreau sa mai zic, este faptul ca am inteles recent ce a vrut sa zica Ghandi cu afirmatia "orice faci in viata va fi nesemnificativ, dar este foarte important sa o faci". Sunt 100% de acord. Ce faci in viata va fi nesemnificativ, in ce sens...ma iau exemplu pe mine. Cum am zis anterior, din punctul meu de vedere, totul se rezuma la mine. Dat fiind acest fapt, nu pot sa zic ca exista ceva ce eu sa fac si sa fie nesemnificativ pentru mine, dar din moment ce nu exista un "nesemnificativ", automat nu exista nici un "semnificativ", si pentru ca totul se rezuma la mine...ei bine, ati inteles voi(sper). Acum a doua parte a afirmatiei: "este foarte important sa o faci". Din nou, este important exclusiv pentru mine, pentru ca poate ce fac ma face fericit. Si mai important decat atat, e ca daca noi nu facem ce vrem, nimeni nu o va face in locul nostru, nimeni nu va trai in locul nostru.
Deja am lungit discutia prea mult, poate va plictisiti si voi, eu stiu? Eu sper sa gasiti parerea mea interesanta. Ce sa mai...noapte buna.

Eu cu mine

Azi m-am gandit sa ma sinucid, spre deosebire de restul zilelor in care ma gandesc doar ca vreau sa mor. Apare intrebarea fireasca, dar stupida, de ce? Voi, care va puneti aceasta intrebare, nu va dati seama de un lucru. Voi credeti ca totul trebuie sa aiba un motiv, nu sunteti constienti de valoarea absurdului si de faptul ca lucrurile nu trebuie neaparat sa aiba un motiv pentru a se intampla. Credeti ca totul se rezuma la ratiune. Raspuns gresit. Dar din moment ce vreau ceva, trebuie sa fie cu un motiv, nu-i asa?
Lumea se plange ca viata e scurta, ca e grea...nu am de gand acuma sa le explic ca daca nu isi iroseau atata timp plangandu-se, viata li se parea e 30 de ori mai lunga. Sunt atat de prosti, incat nu-s in stare sa filosofeze asupra acestei probleme, asa ca voi filosofa eu acum petru ei, in speranta nejustificata ca vor intelege dracului ceva. Eu, ma simt ca si cum as fi existat dintotdeauna. In ciuda faptului ca am 15 ani+TVA, pana in acest moment, din punctul meu de vedere(iar punctul meu de vedere e singurul lucru care conteaza pentru mine), am existat mereu. Asa cum dumnezeu exista de la inceput, asa si eu. Pentru mine inceputul a fost candva in '92, dar de atunci eu continui sa exist. Necunoscand alt inceput, pot spune ca exist de la inceput, asadar dintotdeauna. Intelegeti ceva, sau ma chinui degeaba? Inca o data. Axa timpului pentru mine a inceput in '92. Atunci a avut loc "big bang-ul" meu. Revenind la subiect, viata in acest moment e plictisitoare. Nimic nu e mai rau decat plictiseala. Si nu e vina mea! Mi s-a luat sa traiesc ziua cartitei la nesfarsit, numai cateva lucruri diferind de la o zi la alta. Daca m-as sinucide, as fi probabil primul care ar face asta pentru ca s-a plictisit. Ma intreb cum se simte dumnezeu in momentul asta, oare se simte ca mine? El nu poate sa nu mai existe, prin definitie. Cu alte cuvinte eu daca as putea i-as fi superior. Nu cred eu ca el m-a creat superior lui, asa ca nu cred ca sunt capabil de a-mi incheia propria existenta. Iata cum, in timp ce am scris aceste randuri, am realizat si eu anumite lucruri, pentru ca am gandit! Ganditi, si veti realiza multe.

Pana la urma, de ce mi-as fi incheiat existenta? La ce mi-ar fi folosit sa nu exist? La absolut nimic, din moment ce n-as putea fi acolo ca sa ma bucur de absenta ei. Dar tot imi e indiferent daca mor sau nu. Sunt pregatit oricand. Asta e una din ideile de baza, trebuie sa ne bucuram de moarte, asa cum ne bucuram de viata, pentru mine cel putin, cel mai mult conteaza sa mor impacat cu mine insumi, pentru ca totul se rezuma la mine.