Ce-ar fi daca...

Salutare cititorilor mei aproape inexistenti! Dupa cum probabil stiti, sunt pe planeta Anglia, motiv pentru care am zis ca nu o sa mai scriu pe blogu asta, in ideea de a face alt blog, dar in engleza. Dar lene, pana de inspiratie si timp lipsa. Asadar, tin sa va informez ca urmatoarea poezie e tot ce am scris de cand sunt aici, si are ca sursa de inspiratie un personaj din "Alice in Wonderland" care nu-mi mai iese din cap. Nu intelegeti aluzia, n-am ce sa va fac. Cheers!


Ce-ar fi
daca timpul s-ar opri
si n-as mai fi speriat
de gandul turbat
de a te pierde prin ganduri
sau printre randuri?

Ce-ar fi daca am fi renuntat,
daca m-as fi comportat
ca un ceas stricat
fara sa stiu ce fac
si fara sa uit sa tac?
Daca in loc de iubire
ar fi fost o convorbire
si nu am fi visat?

Ce-ar fi daca ti-as fi fost oglinda
si te-ai fi vazut in mine
asa cum esti de fapt,
te-ai fi iubit cum te iubesc eu,
nemasurat?
Singura oglinda ce nu te-ar fi uitat.

Ce-ar fi daca am fi fost copii
si n-am fi trait cu grija ca putem iubi?
Daca timpul ar fi avut rabdare
si n-as fi nevoit sa alerg
printre lacrimi de-ntamplare?

Dar daca ai fi fost iluzie,
sa fi fost tu a desertului meu concluzie?
Pentru ce-as fi existat?
Nu m-as fi intrebat,
pentru ca n-as fi avut raspuns.
Golul din mine ar fi fost de nestrapuns.

Ce-ar fi daca mi-as raspunde la aceasta intrebare?