Despre poezie:
Intr-un fel, poezia asta se leaga despre ceva ce planuisem eu sa pun pe blog, dar nu stiu daca voi mai face asta. E interesant cum am ajuns sa o scriu. Ma gandeam ca as putea sa scriu o carte, sau cel putin ca as vrea. Am inceput sa-mi imaginez personaje, pana la urma oamenii sunt cei mai interesanti. In acelasi timp, ma gandeam ca ajungem sa cunoastem scriitorii prin operele lor, asa ca pentru a-mi cunoaste mai bine unul din eventualele personaje principale, am scris aceasta poezie din perspectiva lui. Imi place rezultatul. Interesant personaj totusi.
Nu ma intrebati unde am fost.
Intrebati-ma ce am simtit,
cine am fost.
De ce am fost.
Cine sunt...
cine vreau sa fiu,
ce vreau, deci, sa mai traiesc?
De ce vreau inca sa exist?
Nu ma intrebati daca vreti raspunsuri.
Eu nu am raspunsuri.
Intrebati-ma daca vreti sa stiti minuni,
taine,
mistere,
enigme,
iubire.
Intrebati-ma!
Numai daca ma iubiti, intrebati-ma...
intelegeti-ma.
Iubiti-ma.
Despre mine pot scrie o carte,
si tot nu mi-as raspunde.
Despre unde am fost,
despre lume,
abia pot scuipa doua cuvinte.
Nu ma intrebati cum era-nainte,
sunt evenimente uitate-n morminte.
Intrebati-ma unde sunt.
Unde sunt?
オーシャン(OCEAN)ウォーターサーバーのメリットは？水がたっぷり使える
Acum 3 ani
1 comentarii:
Dragul meu, ai mult timp si poate este firesc, la vîrsta, ta să consideri că este normal să "aberezi" (de fapt tu crezi că în felul acesta esti interesant, că îţi manifeşti unicitatea).
Eu cred că eşti într-o profundă criză.Criza în care te afli se numeşte lipsă de sens.Viaţa ta nu are sens.Nu ai modele, de fapt nu cred că crezi că ai avea nevoie de modele.
Nu ai rădăcini.Ai fost spălat pe creier, la fel ca o mare parte din copămîntenii din zilele noastre, şi astfel ti-ai uitat obîrşia.Ti-ai uitat ambele obîrşii.Atît pe cea pămîntească, dar mai ales pe cealaltă.
Îmi doresc să îţi doreşti să nu ai veşnic 17 ani, să îţi fie dor de rădăcini şi să afli la modul fiinţial că există un singur loc numit acasă.
Iertare dacă te-am ofensat sau jignit cu ceva.
Semnează un tată care consideră că normalitatea este sau nu, că ea nu poate fi nicioadă supraevaluată, pentru că atunci şi-ar pierde calitatea de normalitate, un tată care îţi doreşte să fii iubire în viaţa ta, să descoperi sensul vieţii şi să doreşti să mori cînd va hotărî Cel ce te-a zămislit.
Trimiteți un comentariu